Fraţi, surori, părinţi, bunici, mătuşi, unchi, verişori, prieteni, duşmani. A sosit momentul. E timpul să fim buni de nimic. Să dezvolt:
O noapte, un hangout, doi cretini şi un public revoltat. Puţină plictiseală şi un gram de, nu, nu de-ăla; de inspiraţie proastă. O cameră de filmat, o un pix şi un scenariu pe juma’ de pagină pătată cu bere răsuflată. Un pat, o perinuţă în formă de inimoară cu o buburuză, o bere desfăcută, un pachet de ţigări fumat forţat datorită dublelor datorate incapabilităţii lui Bostan de a se abţine; un capac de WC, o brichetă aruncată prea departe şi prea multă gălăgie pentru ora 3 AM. Presărăm una bucată casă de producţie fantomă cu un logo=topor, şi ne-am ars.
Acestea şi nu doar atît, ca ingrediente pentru noul meu blockbuster. Nu, nu glumesc, sunt doar inconştient de ce vorbesc. N-a ieşit bine, a ieşit aşa cum am vrut. Ceva gen “Hahaha! Pula meaa!” după prima vizionare, iar apoi un rînjet de “Vai ce proşti…”.
Aveţi permisiunea de a fi prea critici, şi aştept comentarii.
[hint: sub post scrie "n comments". Da, ăla este un link. Da, acolo apăsaţi să lăsaţi comentarii. Da, asta e psihologie persuasivă. Nu mă faceţi s-o folosesc pe aia inversă]
